Am doua mari si eterne probleme iesirea din zona mea de comfort si zicala “traieste clipa”. Acum sa le luam pe rand…

Zona de comfort. Minunata si sublima. Toti cautam comfort,nu? Material, in relatii, ba chiar spiritual. E logic.  Dar e bine sa stam in zona aia nenorocita de comfort? Cum sa traiesti, sa cunosti, sa simti daca tu staaai ca pleasca inconjurat de aceleasi lucruri mereu? Cum Dumnezeu sa SIMTI daca nu experimentezi nimic nou? Cum cand ti-e frica ca poti simti si altceva, fara ca asta sa insemene ca incalci vreo regula nescrisa sau vreun principiu moral? Eu nu prea pot sa ies din zona mea de comfort, ma adancesc tot mai mult, caci daca sunt doar probleme imaginare, daca doar am cateva  incertitudini, daca vad ca totul e bine in rest, daca sunt doar rabufniri ale mintii mele analitice ma complac. Stiti ce fac mai nou? Ma complac si simt in acelasi timp. Am evoluat. Nu mai imi e frica sa simt, dar totusi nu pot trece peste zona de comfort. Ca sa iau o decizie trebuie sa stau mult, sa analizez fiecare lucru si ma oboseste..ma ia durerea de cap, simt un mare ghem in burta si o las balta, pe principiu “las-o baaa, ca merge asa”. E rau, stiu. E rau ca analizez cam degeaba, ajung sa ma cunosc 85% si o las moarta,n-am forta sa o duc pana la capat. Sunt multe sentimente contradictorii, opuse care ma dau peste cap. Nu stiu ce simt. Ok? Am spus-o, recunosc, dar stiu ca SIMT si SIMT MULT si de asta nu mai conteaza nimic, asta ma face fericita.

Al doilea lucru la ordinea zilei “Traieste clipa”. Nu ma refer sa te arunci asa cu capul in orice prostie, sunt prea rationala pt asta, dar sa fi fericit de prezent. Eu nu sunt. Mereu astept ceva, ca Eminescu pe gagicile lui, am un ritual “vanescian” de asteptare. Astept urmatoarea petrecere, urmatoarea cafea cu Paula, urmatoarea iesire cu masina Paulei, urmatoarea excursie…Orice ce are urmatoarea sau urmatorul in fata. De ce? Nu stiu. Sunt fericita cu prezentul meu, e frumos manca-l-ar mama, dar astept mereu ceva…si e obositor.

E obositor sa te complaci in situatii, sa nu stii ce vrei si ce simti si sa astepti mereu ceva. Dar SIMT si nu mai conteaza nici asteptarea ,nici ciudatenia, nici nimic.

Gandesc mult prea mult si inutil. Nu as fi crezut niciodata ca asta poate fi o problema , dar este. Si nu gandesc la matematica sau romana sau mai stiu eu ce materie,nuuu, ci analizez sentimentele mele, trairile mele, actiunile mele. Si ? Ghiciti ce? Nu ajung la nici un rezultat, asta pentru ca nici nu scriu pe hartie sau pe laptop ca sa fie ideile cat de cat organizate. Adica, va dati seama ce e in capul meu, mai mare alambicatura decat pe blog.

Stau si ma gandesc ce e iubirea de fapt si daca putem iubi diferit mai multe persoane in acelasi timp.Am ajuns la concluzia ca unii pot. Unii pot simti comfort alaturi de cineva, dragoste,lust, dar sa simta o flacara pentru altcineva. Am observat ca exista flacari care nu ard deloc decat daca le cauti cu lumanarea,sau ma rog cauti lumanarea cu brichea. Exista lucruri de care nu ai habar , dar sunt in subconstient. Si 2 nu este cifra magica, nu in nici un caz,poti iubi in nenumarate feluri,pe mai multe persoane. Presupun ca e obositor, dar este si magic si interesant.

Cand spun flacara nu ma refer la o simpla atractie fizica, caci ea nu are nimic spiritual sau pur in ea. Cele mai multe senzatii intense nu se traiesc intr-o relatie, sau cel putin nu planificat, vin de unde te astepti mai putin, de fapt cand te astepti mai putin. Ei, si ce sa facem acum? Sa ne smulgem firele de par din cap ca avem sentimente contradictorii si trairi intense si nu stim ce vrem,unde vrem, cu cine vrem, incotro vrem , cand vrem ? Nu , daca sunt trairi le traim. E simplu. Nu inteleg oamenii care nu se analizeaza deloc, nici ca mine, dar asa macar putin. Am invatat ca atunci cauti ceva inauntrul tau nu e neaparat necesar sa gasesti raspunsul. E irositor. Trebuie sa iei fiecare lucru asa cum e el, fiindca e ceva unic,altfel si e al naibii de interesant. Adica nu inteleg. De ce sa-ti pui problema ca simti ceva sau ca ai simtit? Adica, trezirea, putini oameni simt cu adevarat, au o relatie, inseala si atat. Asa ca daca ai ocazia sa fii bogat spiritual ( ca pana la urma asta e) , de ce sa te simti vinovat ca SIMTI?  Ma rog, e cu dus si intors, e logic ca daca in inima ta incap atati, nu prea iubesti cu adevarat, complet pe nimeni, dar macar experimentezi multe forme ale sentimentului de atasare , de dragoste.E greu de separat, e mistuitor uneori, dar la urma urmei, fericirea consta in SENTIMENT, in faptul ca respiri prin simtiri, cunosti lumea,oamenii prin trairi De ce sa cauti mereu materializarea sentimentelor, de ce sa nu pastrezi ceva pur , gen ideal? De ce sa fim atat de cu picioarele pe pamant? Nu zic sa traim in vise, dar merita sa simtim un vis candva. . Evident, cum am spus mereu,pastram ratiunea, nu ne aruncam asa ca tontii. Ce incerc sa spun e ca e absurd sa fim tristi din cauza complexitatii spiritului uman, nu trebuie sa intelegem tot, nu trebuie sa studiem ca sa gasim un raspuns, ci ca sa ne cunoastem , ca sa ne descoperim capacitatiile, sa traim. Eu traiesc, voi?

se intampla oricui! si eu mi-am uitat contul de wordpress deschis in laboratorul de info, numai ca o persoana draguta a facut exact ce fac si eu acum: lasa un post in care atentioneaza adimnistratorul blogului in legatura cu normele si regulile de utilizare ale acestuia.  spre deosebire de cel/cea care a gasit contul meu deschis, eu ma voi semna: psihedelic!

post scriptum: take care, dog!

Ma cauta prosti.In disperare. Iata, ce vor prostii de la mine.

Cum sa ne ferim datorita calendarului – Da’ noi cum ne ferim de prosti?

Vite porno – Aolo! Zoofilule!

Caut gagici-idi -Idi ce? Idiotule. Mai bine iti cauti materia cenusie.

Batai cu parul – Ai fantezii? Sau iti place sa vezi bataie. Iti pun o oglinda in fata si te batem io.

Prezervative prostituate- Adica prezervative care stau pe penis , pe bani, sau cum?

Pot lasa o fata de 14 ani insarcinata? Da, daca o saluti, ai grija.

Blondute young porn -  macar vrei sa te masturbezi dupa blonde tinere, nu dupa babe, ai o bila alba

Si searchurile tip “porno, sex” se inmultesc pe zi cetrece. Ma gandeam sa-mi redenumesc blogul “porno,sex,fuck,ass”. As avea trafic, ce mama naibii!

Spirite fumatoare.. Buhuhu si sa traga dintr-o tigara.. Cum ar fi?

Am un prieten foarte bun, ma rog cel mai bun, care e fumator inrait. Cred ca si in dus fumeaza.  Nu spun cine ca nu sunt taranca, sau poate spun, dar la sfarsitul postului.

Ma gandeam cum ar fi, daca ar exista entitati, spirite, fantome sa fie fumatoare. Sa stai in patul tau moale  si sa vezi o tigara cum se plimba prin casa, asa nestingherita.

Cum ar fi daca in Rai, am sta la o tigara cu Barbosul? Cred ca prietenul asta al meu, l-ar corupe pana si pe Dumnezeu. Ma intreb cum e in Paradis. Oare acolo, vara poti bea o bere rece? Poti sa fi cuplat cu un alt spirit si sa-l saruti? Oare acolo experimentam sentimente de iubire? Sunt ferm convinsa ca acolo nu exista ura, invidie, lacomie si alte senzatii prostesti, specifice naturii umane. Presupun ca acolo nu ai nevoie de spirit de conservare si ca cel erotic nu e permis. Dar ai dreptul la dragoste, la diferite placeri umane?  Oare spiritele socializeaza intre ele? Masculii stau la o bere, ca intre baieti? Femeile barfesc  prieteneste muritoarele?

Eu , cand o sa ajung in Rai ( ca daca exista, acolo ma duc), o sa-i corup. Pe cuvant.  Sa vedeti voi ce o sa danseze din buric Sfanta Elena. Bine, nu ii invat prostii mari, dar lucruri care nu sunt neaparat in conformitate cu normele morale.O sa fac tot ce mi-as fi dorit sa fac pe Pamant si poate nu am avut posibilitatea sau timpul necesar. Cu siguranta o sa fumez, ca acolo nu pot muri de cancer, ca sunt moarta deja. O sa beau un paharel de tequila din cand in cand. O sa dansez pe norisori. Cand sunt plini cu apa o sa ma scald, o sa inot chiar ( acu’ nu stiu, dar invat, oricum nu mai pot sa ma inec acolo). O sa fac bungee-jumping de pe un nor mai inalt. O sa imi gasesc un spirit iubit si o sa traim o dragoste ideala. O sa citesc, o sa ascult muzica la maxim, o sa introduc voia buna. O sa  sperii niste oameni rai. Pe judecatori o sa-i bantui si pe criminali. Si pe Basescu cand face sexi-sexi cu Udrea ( speculatie, domne, nu-mi sariti in cap).  O sa ma dezlantui in sensul bun.  Rautati nu o sa fac si nici macar nu ma voi gandi la ele. Voi trai intr-o pace si prietenie absoluta, intr-un bine care se va putea defini.Singurele pacate ale mele ar fi fumatul si shotul de tequila . Dar las’, negociez eu cu Barbosul ca in Rai sa fie permise, ca nu mai fac rau organismului.

Cine decide ce e rau si ce e bun? Cum definim lucrurile care nu trebuie facute si care trebuie facute? Cum definim antonimia lucrurilor?  Care sunt lucrurile diavolesti si care sunt cele dumnezeiesti?

Cand e un criminal, criminal? Cand omoara pe cineva, nu? Pai, ia stati asa. Daca eu omor un violator pervers care mi-a abuzat sexual mama si dupa a ciopartit-o , care a facut asta cu alte 10 femei, sunt criminala? Da, ca nu am lasat justitia sa functioneze si am comis unul din pacatele de moarte. Din punct de vedere moral, al religiei este gresit.Dar nu am  facut un bine omenirii? Daca eu ii dau o teapa unui cretin care fura banii populatiei, sunt si eu hoata? Pai, cam da, sistemul de valori in care traim asa spune. Teoretic, eu fac un bine, dar raspunzand cu aceeasi moneda, nu e nici legal, nici moral.

Asta cine decide? Cum cine? Sistemul de valori si legea. Legea spune ca daca-mi intra un hot in casa ,daca e noapte, bang l-am ciopartit, i-am zburat creierul. Dar din punct de  vedere moral cum e? Nu e bine.  Deci e bine sau rau? Totul in lumea asta depinde de niste sisteme de valori. Doar asa putem diferentia. Care e binele absolut nu se poate sti.

Un alt exemplu, cersetorii. Biserica spune sa-i ajutam pe cei oropsiti de soarta. Bon, sunt credincioasa le dau bani amaratilor din colt, dar dupa constat ca castiga mai mult decat mama din cersit. Nu fac un rau societatii? Omul ala nu munceste, ca traieste pe banii nostri, deci  noi avem un om in minus care ar putea lucra. Deci, bine sau rau?

Emisiunile televizate. O aduc pe Nikita, fac audienta, prosper si eu si sefu’.  Eu am 3 guri de hranit, deci imi ajut familia cu banii pe care ii castig, bossul la fel.Deci e bine, nu? Da, dar promovez o vita si prostesc o parte din populatie. E bine, sau rau?

Asa ca binele si raul, din pacate, nu pot fi definite intr-un mod absolut. Depinde de principiile si de modul de a vedea viata al fiecaruia. Desigur, unul care omoara oameni pe capete, chiar face un rau. Dar sunt anumite lucruri nuantate, care pur si simplu pentru altii sunt ok, pentru altele odioase.

Pentru ca suntem firi slabe. Slabiciunea care sta in natura firii umane ne impinge la credinta oarba, fara a cerceta. Nu sariti ca sunteti firi puternice, nu sunteti, o sa va demontez imediat teoriile.

La un pahar de  vorba cu Wordscraftman am ajuns la mirobolanta concluzie despre credinta. La baza existentei noastre se afla doua instincte primare cel de conservare si cel erotic. Asta stiti cu toti. Dar din ele deriva mai multe instincte pe care multi nici macar nu le constientizeaza. Doleanta de a fi protejat, de a fi in grija cuiva, de a primi ajutor. De asta ne casatorim, de asta socializam , de asta facem copii. Pentru ca omul are invariabil nevoie de altii. Cat de rece ar fi o persoana, de inadaptata social, tot simte nevoia la un momentat de comunicare, de prezenta unei persoane care sa-l consoleze, pe care se poate bizui.

Teoria asta e valabila si in afaceri.De  exemplu vrei sa vinzi gandaci copti, ai nevoie de persoane care sa-i cumpere, altfel nu prosperi. Avem nevoie de oameni mai puternici ca noi. Luam ca exemplu elevii si profesorii. Ei, sunt mai puternici decat noi, ne invata lucruri pe care noi nu ne stim, deci si de ei avem nevoie. Nu o mai lungesc inutil. Ideea e ca noi avem nevoie unii de altii, de oamenii mai puternici decat noi. Cu toti ne bazam pe alte persoane.

Ce legatura are asta cu Dumnezeu? E simplu. Cine e cea mai puternica persoana de pe Pamanat? Nu se poate defini. Pentru americani poate e Obama, pentru mine poate e mama s.a.m.d. O persoana nu poate fi cea mai puternica pentru fiecare din noi, pentru ca avem nevoi si dorinte diferite. Nu poti ierarhiza puterea oamenilor de pe planeta, precum cea a persoanelor care lucreaza intr-o firma. Dar fiecare din noi avem nevoie de cineva mai presus decat noi. Ma rog, fiecare din noi vrem sa fim cei mai puternici de pe planeta, din diferite puncte de vedere, al cunoasterii, al puterii financiare, dar tot avem nevoie de cineva. Cine e acel cineva, mai puternic decat noi toti? Dumnezeu, raspuns corect.

Dumnezeu are rol de motivare a existentei. “Mai incerc o data, ca ma ajuta Barbosul!”. El le stie pe toate. Avem senzatia ca suntem protejati, ajutati sa prosperam, sa mergem mai departe. Acum, intervine problema ateilor. Nu e vorba ca ei sunt mai puternici decat oamenii credinciosi, si ei se bazeaza pe cineva, dar din randul omenirii. Probabil ca nu simt aceeasi nevoie apasatoare de a pune o entitate mai presus de toti. Probabil cred in ideea de ierarhizare a puterii in lume si isi gasesc “Dumnezeul ” lor.

Suntem firi slabe, pentru ca avem nevoie unii de alti, de puterea altcuiva si de cea suprema. Cu toti suntem asa. Nu e nimeni atotputernic. Normal, credinta se subordoneaza unor principii, unor idei de viata, dar acesta dorinta care sta in firea umana de protectie, de simtitrea nevoii de a fi in grija cuiva, de a fi sustinut e un factor extrem de important.

Proteste, nebunie,tevatura la Chisinau zilele acestea.. Toata nebunia a fost declansata de castigarea alegerilor de catre Partidul Comunist. Desi Republica Moldova si-a castigat independenta in 1991, desi, teoretic modul de guvernare este unul democratic, aceasta tara nu a trecut limitele comunismului, se afla inca intr-un proces de tranzitie.

In 5 aprilie, adica zilele trecute Partidul Comunist, in frunte cu presedintele Voronin, a castigat alegerile parlamentare. Se spune ca au fost furate, ca oamenii s-au prezentat de mai multe ori la vot, ca alegerile au fost bazate,intr-un cuvant ,pe diferite manarii. Tind sa cred acest lucru , care este pertinent,dovada, fiind protestele care au loc acum in Chisinau. Nu vorbim de mitting-uri , ci de o semi revolutie, violenta. In acest demers contra comunsimului se afla si oameni politici din opozitie.Tot respectul meu pentru acest impuls , deosebit de folositor pentru dezvoltarea statului lor si pentru evolutia lor ca cetateni.

Intru acum in miezul subiectului pe care am ales  sa-l dezbat. Se spune ca salvarea Basarabiei este Romania. Prin unirea cu noi, evident ar scapa de monopolul poltic, economia lor ar prospera si cum toate domeniile sunt influentate de poltica, fie ca vrem, fie ca nu, in general viata lor s-ar schimba in bine. Dar noi? Nu inteleg  de ce visul nostru suprem este unirea, intregirea Romaniei. De ani de zile acest ideal al unirii a fost pastrat viu in sufletele noastre. Dar nu cumva ne indreptam spre utopie? In  afara de patriotism, de implinirea unui vis maret ce ne impinge sa ne dorim aceasta coeziune? Pentru noi, o unire cu Republica Moldova ar fi tare nepotrivita. Pentru simplu motiv ca noi nu suntem asa de dezvoltati , pe cat afisam. Suntem si noi inca bantuiti de fantasmele comunismului, e adevarat unele micute, dar inca avem reminiscente, economia noastra o fi fost ea infloritoare inainte de criza financiara, dar nu era totusi un crin imperial, tot o papadie amarata era. In plus ca si basarabenii mai avem mult de lucru la mentalitate. O unificare cu Moldova, cel putin pe moment, ne-ar adanci tara in si mai mult noroi. Nu pentru ca ar fi ei rai, nu e vorba aici de nici o picatura de urafata de ei , doar de egoism. Sunt tot ai nostri, le-as intinde cu placere o mana de ajutor, dar nu cand mana mea e plina de mizerie, de coruptie, de saracie.

Credeti ca noi suntem salvarea lor? Poate ca da. Poate initial ar simti o imbunatatire pe toate planurile, noi am pluti intr-o mlastina cu o miazma mai dezgustatoare. Apoi am ajunge sa ne complacem intr-o situatie asemanatoare cu aceasta de azi. Ca la fizica, cand un corp cald intra in contact cu un corp rece, pana la urma ajung la aceeasi temperatura. In concluzie, consider ca pe termen lung, nu am evolua, doar ne-am intregi peisajul derizoriu,ne-am plafona, iar asta e in dezavantajul ambelor state. Desigur, asta nu inseamna sa ne luam mana de pe ei, doar ca e foarte murdara. Nu, ar trebui sa-i sustinem pana in panzele albe, in protestele lor in fata comunistilor. Presiunele puse de noi, ar putea sa previna si sa combata cu succes neregulile ilicite din lumea lor politica. Dar o unire cu ei , acum in situatia in care se afla ambele statele nu ar ajuta cu adevarat niciuna din parti. Daca am reusi sa ne punem tarile pe picioare, atunci, da , visul Romaniei Mari ar fi realizeabil,expresiv, lesne de inteles ,are avea un rost, ar fi …MARET !

Top, top, top amour top. Mereu am cautat pe net diferite topuri despre dragoste. Cele mai bune filme siropoase, melodiile care elogiaza cu acuratetea cea mai mare iubirea, romanele cele mai veridice care abordeaza acest subiect. Mereu am fost dezamagita de melodiile despre care se  spunea ca invoca dragostea, toate erau “cheesy” si suerficiale. O melodie nu trebuie sa vorbeasca despre dragoste ca sa trezeasca in noi sentimente legate de iubire. Un cantec despre iubire, te face sa simti sentimentul si prin linia melodica, si prin tot. Asa ca fac eu un top a celor mai frumoase cantece de iubire, a celor mai frumoase melodii triste, a celor mai incantatoare linii melodice care aduc lacrimi grele pe obraji. Cantece despre VIATA.

1.Ennio Morricone – The Crisis -http://www.youtube.com/watch?v=mvmOm6lJx7w

2.The Killers- Human -http://www.youtube.com/watch?v=wvVOoCKjonY

3.Bon Jovi – Thank you for loving me -http://www.youtube.com/watch?v=ESOVrc4K3CQ

4. Lenny Kravitz-I’ll ne waiting -http://www.youtube.com/watch?v=wvEPMDWQ3yw

5. Aerosmith -I don’t wanna miss a thing-http://www.youtube.com/watch?v=Vo_0UXRY_rY

6. Guns N’ Roses – Don’t cry -http://www.youtube.com/watch?v=1-ViD1uEF_g&feature=related

7.Titanic – Rose -http://www.youtube.com/watch?v=OSZCFFpix2g&feature=related

8.Richard Clayderman – Love story  http://www.youtube.com/watch?v=44ryoWj-_Oo

9.Robbie Williams – Feel http://www.youtube.com/watch?v=UOewegX7H-Q

10. Deanna Carter – Once upon a december -http://www.youtube.com/watch?v=QqdAGtBbD1Q&feature=PlayList&p=0D20597A3E5AA2EA&index=0&playnext=1

11.Bethoveen – Moonlight Sonatahttp:http://www.youtube.com/watch?v=6xL2QT7OjZE

12.Sailor moon – Moonlight Denestsu -http://www.youtube.com/watch?v=PobSiTCZ4Es

Niciodata nu am fost pasionata de poezie, nu m-a atras si pace. Dar prin a8a am citit un poem , care a trezit in mine sentimente, senzatii, de toate. Am uitat si cum se numea si cine l-a scris. Azi l-am gasit.

De va veni  la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta… Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii:
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii…

Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?…

Cantece IV, de Octavian Goga. Poezie care mi-a facut ochii sa lacrimeze amar, care mi-a calauzit pasii catre capacitate. Nu mai au sens cuvintele. Fiecare din noi percem diferit un roman, o poezie, o scriere, ce sens ar avea sa fac eu comentariul prin filtrul inimii mele? Va las pe voi sa vedeti daca si voua va straneste senzatii nebanuite.

“Prefer sa traiesc ca un cersetor azi, dar maine sa ajung cunoscut, sa las ceva de valoare in urma”. Astea sunt cuvintele uneia din persoanele cele mai de pret din viata mea. La inceput, asa cum fac mereu, am luat in deradere spusele lui, apoi am studiat esenta idei exprimate. Idee demna de un filozof, de un pesonaj de roman. Poate exagerez, dar aceasta dorinta idealista a avut un puternic ecou in constiinta mea.

Unii ar putea sa spuna ca in lumea in care traim, citatul de mai sus exprima o crunta prostie, o inadaptablitate in societate. Dimpotriva, acele vorbe dezvaluie o inteligenta sclipitoare, o ambitie demna de apreciat si de incurajat, dovada clara a unui ideal, a unui scop.

Cu toti , precum am mai spus, vrem sa atingem fericirea. Fericirea capata forme diferite la fiecare din noi, de multe ori se rezuma la un trai bun, dar desavarsit de banal. Mi-as dori din tot sufletul sa nu fiu superficiala. Eu ce vreau? O slujba bine platita, relatii sociale placute si intense,o minte cultivata, un om care sa ma iubeasca si un copil cuminte, modelat dupa bunul meu plac. Lucuri obisnuite, nu ma conduce in drumul vietii, un scop iesit din comun. Am socotit idealul citat mai sus superficial, stupid. Azi imi dau seama ca este visul unui om destept, unui OM in adevaratul sens al cuvantului, al unei persoane care poate da un sens existentei sale. Superficiala sunt eu, nu cel care a” debitat aceea ineptie”.

Nu multe persoane au curajul de a incerca sa fie OAMENI, de a-si depasi conditia de animale cu un creier mai dezvolatat, de a gandi in profunzime. Daca toti am gandi ca baiatul citat mai sus, lumea ar fi altfel, ar fi asa cum fiecare din noi dorim, ideala.  A depasi egoismul,  caracteristic firii umane e imposibil, a incerca e demn. Eu incerc, dar nu indeajuns de tare, incerc la suprafata. Persoana caruia ii dedic acest articol, pe care am citat-o a reusit aproape. Sa nu te gandesti doar la buna starea ta, ci a lumii, nu doar la binele copiilor tai, ci al stra-stra-stra-stra nepotiilor tai, sa incerci sa schimbi ceva, sa lasi ceva menit sa deschida ochii, sa ascuta urechi, sa zguduie teorii, sa FACA CEVA e straniu si de neinteles in lumea in care traim.

Un om cu idealuri e mai implinit decat unul care nu are. Nu cunoasteti oameni tristi, dar care au tot ce-ti doresc? Care se complac intr-o mediocritate intelectuala si a simturilor? Vorba cartii “Si bogatii plang”. Am ramas marcata de vorbele baiatului, de aceea ii dedic din inima acest articol, pe care poate nici nu-l va citi. Dedic o parte din visurile mele lui, dedic o parte din munca mea, dedic o parte din mine, pentru ca mi-a deschis ochii, pentru ca mi-a dezvaluit o dorinta sincera, mai profunda ca toate pe care le-am auzit pana acum. Da, tie, prietene, iti dau o parte din mine. Aolo, ce siropoasa si serioasa sunt. O fi din cauza melodiei http://www.youtube.com/watch?v=mvmOm6lJx7w.

Se spune ca oamenii prosti sunt orgoliosi, iar ca cei destepti sunt demni. Dar a vorbit cineva vreodata de oamenii care sunt fericiti? Ce e mai important in viata? Nu fericirea? Nu asta cautam toti? Studiem din dorinta de a cunoaste si de a gasi un post bun, bine platit. Vrem sa avem bani ca sa ne putem satisface diferite pofte, pentru a ne intretine familia, pentru a fi fericiti. Din punctul meu de vedere, telul tuturor oamenilor, constient sau nu este atingerea fericirii, in orice forma. Oare nu ne sta orgoliul in calea bucuriei uneori?

Cunosc mii de cupluri, care se destrama din cauza orgoliului. Ea l-a inselat pe el. El e demn, nu o suna, nu-i spune cat de dor ii e de ea ca sa nu pice de prost. Ea il suna zilnic, isi cere iertare. El accepta o impacare, dar pune mii de conditi, ea refuza din orgoliu, ca sa nu fie condamnata de cei din jur. De cate ori nu ati spus despre o femeie care traieste “sub papuc”, ca este o proasta? Poate asa e, dar e o proasta fericita. Nu asta conteaza ?

Mie mereu mi-a zis mama ca nu am demnitate, ca o sa fiu calcata in picioare, ca iert prea usor, ca ma aprind repde si ca uit la fel de repede. Niciodata nu am pus ratiunea in fata sentimentelor. Pana la urma cum e bine? In plus, daca as pune ratiunea in fata, orgoliul nu ar triumfa, el mai mult distruge orice forma de ratiune, el actioneaza dupa propriile lui reguli, ucide. Demnitatea pe de alta parte e altceva. Demnitate inseamna sa nu accepti spaga de la un criminal , ca sa nu-l bagi in parnaie, sa nu permiti prietenei tale cele mai bune sa se culce cu sotul tau, sa nu-ti lasi seful sa se foloseasca de trupul tau s.a.m.d.Asa ca sunt demna, imi spun mie.

Orgoliul in schimb creeaza o barierea intre tine si lumea din jur, te face nefericit, mai ales in relatiile cu persoanele apropiate. Ce rost are orgoliul cand iubesti? Poate am o gandire idealista, de vreo 2 ani incoace mi-am reprimat-o, poate eram prea boema, sau asa as fi vrut sa fiu. Dar eu cred in continuare in fericirea si dragostea absolute ca in filmele siropoase, unde orgoliul nu are ce cauta. In plus orgoliul, poate fi ascociat cu mandria, considerata a fi cel mai mare pacat. Insusi Lucifer a fost izgnoit din Rai din cauza mandriei, trufiei excesive.

A fi fericit nu e un moft, e ceva necesar pentru fiecare dintre noi. Eu vreau sa mor implinita. Nu cumva in sufletul oamenilor tristi colcaie orgoliul? Nu cumva pe peretii inimii lor sade ca mucegaiul urme de demnitate dusa la extrem? In viata trebuie facute compromisuri. Mici, dar trebuie. Nu zic ca trebuie sa-ti ierti sotul cand il prinzi cu 2 in pat si te mai si bate dupa. Dar, daca simtim uneori ca ni s-a gresit putin, ca omul de langa noi regreta, trebuie sa incercam se depasim barierele puternice ale orgoliului, sa iertam.

Oamenii demni reusesc in viata, isi ating telul, fericirea. Oamenii orgoliosi de multe ori pierd. A fi demn e o calitate de pret , a fi orgolios unul dintre cele mai urate defecte. Multi ani am pretins ca sunt orgolioasa, mi se pare mai bine decat sa spun ca sunt demna. Stiam in sinea mea ca nu sunt, acum ma bucur ca nu sunt. Ma bucur ca pot ierta, ma bucur ca realizez ce diferenta mare este intre cele doua concepte pe care multi oameni nu o sesizeaza, ma bucur ca pe zi ce trece imi cizelez mentalitatea pentru a atinge scopul suprem : FERICIREA.

Nu, nu voi vorbi de conflictul dintre Oana Zavoranu si mama ei. Nu voi vorbi nici relatia dintre mine si mama mea. Ma voi rezuma sa vorbesc despre concept in sine, mama- copil.

Mama, mama,mama. Un cuvant sfant, care pare sa poate absolvi de vina orice femeie. A fi mama inseamna implinirea unei femei. Copilul in esenta e imaginea unui fruct, al iubirii, un “ceva”, care este purtat in pantece de femeie, care desavarseste o dragoste, o femeie. Asa ar trebui sa fie, dar uneori mama nu e altceva decat o piedica in calea fericirii copilului. CUM? Cum de mi-am permis sa ponegresc acest nume? Am exemple destule, argumente si mai multe, care ma vor ridica din dizgratia in care am cazut , afirmand ca mama poate fi sau nu o imagine divina.

Va mai amintiti de cazul mamei porno? Aceea care si-a supus copilul la perversiuni sexuale? Dar de mama care aparea acum cativa ani la stiri si spunea cu seninatate ca si-a omorat copilul din prea multa iubire? Dar de mamele care isi abandoneaza copii la colt de strada? Dar de mamele care pastreaza un plod nedorit si il trateaza cu bestialitate? Dar de mamele ocupate, femei de afaceri , care doar au purtat 9 luni in uter un copilas? E gresit sa spunem “e mama, ii datorez viata”. Da, in esenta asa e. Dar o mama nu ar trebui sa-si rezume existenta si rolul la 9 luni, o mama e pentru toata viata.

O femeie fara copil nu e implinita, dar nici un copil fara mama nu e. E gresit sa-ti tarasti mama prin tribunale, sa te balacartesti la OTV cu ea, dar la fel de ciudat este sa inchizi ochii la orice de nedreptate pe care ti-o face femeia care ti-a dat nastere, doar pentru acele 9 luni in care s-a chinuit cu tine.  Acele mame care doar cara in corpul lor un copil sunt un nimic in ochii mei. O mama e o sfanta, dar doar daca isi implineste existenta alaturi de copilul ei, doar daca isi dedica timp, doar daca isi iubeste cu adevarat fiinta careia i-a dat nastere.

Nu sunt de acord si nici nu ma voi supune unuia dintre cele mai nedrepte canaoane ale societatii, care ma obliga sa-mi iubesc neconditionat mama. La fel cum nici mama nu este normal sa fie impinsa sa-si iubeasca copilul fara sa ceara nimic in schimb. Ma astept sa dau si sa mi se ofere dragoste, respect, sa simt prin toti porii ca sunt iubita de femeia care m-a nascut. Sunt impotriva copiilor care isi lasa balta mamele, la fel cum le condamn pe femeile care nasc plozi pe banda, nu din iubire. Iubirea de mama, se spune ca e cea mai puternica, dar uneori nu exista, nu ne putem baza doar pe asta. Iubirea unui copil se castiga, se construieste, nu este impusa de societate.

Imi cer scuze pentru repetarea excesiva a cuvantului mama, dar el reprezinta chintaesenta vietii si a acestui articol. Cinste mamelor care ofera dragoste si intelgere copiilor lor. Si mai multa cinste copiilor care stiu sa aprecieze.

Mda, nu prea mai scriu, decat posturi micute , micute.  Iete, na, recunosc nu mai am inspiratie momentan. Asa ca va dau o leapsa mica.

1. Principala mea trăsătură – nerabdarea
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat  – simtul umorului, inteligenta
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie – corectitudinea, aspectul fizic placut
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei – sinceritatea si simtul umorului
5. Principalul meu defect  -  tendinta de a ma subaprecia, agitatia permanenta, irascibilitatea
6. Îndeletnicirea mea preferată  – hmm, scrisul si orice tine de lucrul cu oamenii
7. Fericirea pe care mi-o visez  – un job bine platit in media, un sot iubitor si un copil
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire  -  moartea cuiva apropiat, esecul in casnicie
9. Locul unde aş vrea să trăiesc -pe o plaja, intr-o casuta mica, cocheta, inconjurata de mare si liniste
10. Culoarea mea preferată  -  negru si roz inchis
11. Floarea care-mi place  -  trandafirul rosu, laleaua
12. Pasărea mea preferată   -   vrabia si papagalul
13. Prozatorii mei preferaţi  – Nu am un prozator preferat; imi plac Eliade, Costache Anton, Caragiale si Maiorescu
14. Poeţii mei preferaţi   -  Nu ma omor dupa poezie, dar imi place Nichita Stanescu
15. Eroii mei preferaţi din literatură  – Casanova
16. Eroinele mele preferate din literatură – Mira din Mesterul Manole
17. Compozitorii mei preferaţi  -  cei clasici, nu am unul anume, imi plac destule melodii clasice, cea mai frumoasa “the crisis’  – ennio morricone
18. Pictorii mei preferaţi  -  Hmm, renascentistii
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală  – Nelson Mandela, Hippocrate
20. Ce urăsc cel mai mult  -  parvenitismul, minciuna, prostia crunta
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din nastere  – determinarea, increderea in sine
22. Cum aş vrea să mor  -  in somn
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă  -   greselile facute din greseala
24. Deviza mea  -  Carpe diem , Singurele pareri care te conving cu adevarat, sunt parerile tale

De ce imi place sa scriu? Grea intrebare. Nu pentru ca nu as avea un raspuns, ci pentru ca poate am prea multe.Dupa cum  urmeaza imi place sa scriu…

1. Pentru ca imi place sa ma aud vorbind. Sa ma inregistrez ar fi un semn de nebunie, asa ca ma multumesc sa-mi vad scrisul asternut in ecranul unui calculator.

2. Pentru ca invat ceva. Invat ceva de la mine. Asezandu-mi ideile in ordine, eliberez noi ipoteze asupra unui subiect, inteleg mai bine un fenomen, asezand niste argumente in balant.

3. Pentru ca ma cunosc pe mine. Da , serios. Chiar daca nu am postari de jurnal intim, prin prisma a ceea ce gandesc  si exprim, imi vin alte idei si parca pricep mai bine ce se intampla in jurul meu.

4. Pentru ca ma ajuta sa ma calmez si sa ma autoeduc. Fiind obligata sa-mi exprim gandurile intr-o ordine cat de cat logica ( nu prea imi iese, dar incerc), incep sa reunt la stilul haotic care imi guverneaza viata.

5. Pentru ca ma ajuta sa ma expim mai bine. Astfel, invat sa-mi argumentez ideile corespunzator si sa ma cert mai putin.

6. Pentru ca simt ca fac ceva util, care ma va ajuta pe viitor.