Sunt ingrozitor de grasa. Dar nu fizic, ci pe dinauntru. Spiritul meu e gras, obez. Il pun mereu la cura de slabire, face si exercitii fizice, dar cum manaca si el o friptura, se ingrasa de parca ar fi mancat un frigider intreg. Nu-l cantaresc niciodata, ca mi-e frica, mi-e rusine de mine. Uneori, sincer sa va spun e cam slab, intr-o vreme era ca un cal pintenog si slabanog. O perioada a avut greutatea ideala si se vedea si la suprafata. Apoi se ingrasa, slabea , tot asa a tot tinut-o. Apoi, nu stiu cum am facut, l-am lasat liber, am considerat ca e destul de mare incat sa aiba singur grija de el, sa fie atent ce mananca. Dar, na ca nu a fost. S-a ingrasat si s-a facut cat un porc.Acum, nici nu stiu ce sa zic, parca e mai frumusel asa gras cum e. Adica, daca slabeste prea mult? Mai bine mai gras, decat pielea si osul. Oricum il tin sub control, nu-l mai las asa sa zburde, cum da sa vorbeasca sau sa manace ceva, cum il pocnesc si ii spun sa traiasca clipa, sau sa vorbeasca cu ficatul , cu stomacul. Ce treaba are el cu creierul meu?
Cand, iti pui milioane de intrebari ( de obicei aceleasi), cand totul se intampla in capul tau,cand simti lucuri contradictorii, atunci e cazul sa-ti pui spiritul la slabit. Cand te complaci aiurea, ingrasa-l. Cand stii cine esti, cand nu ti-ai pierdut identitatea, cand stii ce vrei, mentine greutatea spiritului, ai ajuns la el…la ECHILIBRU
