As fi fost..

Dacă eram o lună, aş fi fost mai
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost sambata
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost apusul
Dacă eram un animal marin, aş fi fost calut de mare

Dacă eram o direcţie, aş fi fost o linie neregulata
Dacă eram o virtute, aş fi fost pasiunea
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Mussolini (din pacate)
Dacă eram o planetă, aş fi fost Venus

Dacă eram un lichid, aş fi fost vin
Dacă eram o piatră, aş fi fost diamant
Dacă eram o pasăre, aş fi fost phoenix
Dacă eram o plantă, aş fi fost trandafir

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost vreme caracterizata prin instabilitate
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost un pian
Dacă eram o emoţie, aş fi fost iubire
Dacă eram un sunet, aş fi fost sunetul valurilor marii

Dacă eram un element, aş fi fost oxigen

Dacă eram un cântec, aş fi fost Feel-Robbie Williams
Dacă eram un film, aş fi fost Jeux d’enfants
Dacă eram o carte, aş fi fost “Scrisoare de dragoste”Mihail Drumes
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost Sophie

Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost inghetata
Dacă eram un oraş, aş fi fost Paris

Dacă eram un gust, aş fi fost acrisor
Dacă eram o aromă, aş fi fost piper
Dacă eram o culoare, aş fi fost turcoaz

Dacă eram un material, aş fi fost matase

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost ”am”
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost buze
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost incruntarea
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost romana

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Sailor Moon
Dacă eram o formă, aş fi fost triunghi
Dacă eram un număr, aş fi fost 2
Dacă eram o maşină, aş fi fost masina timpului
Dacă eram o haină, aş fi fost un pantof

Pt ca ne place sa vorbim despre noi..

Sunt : o persoana contradictorie si asta ma face sa cred ca sunt interesanta

As vrea: sa fiu interesanta, dar fara sa fi si contradictorie in acelasi timp

Pastrez: optimismul meu nativ

Mi-as fi dorit: regretele mele sunt mici si ma apasa rar, dar parca mi-as fi dorit sa fiu mai sigura pe mine si sa evit momentele de confuzie

Nu imi plac: femeile proaste, sa fiu cicalita, ignorantii , oamenii care ma iau peste picior

Ma tem : de mine, gandaci, intruneric, caini, decizii, facultate, bac si din pacate etc

Aud: voci, muzica,zgomote si fie vb intre noi aud cam prost

Imi pare rau: ca sunt impulsiva si ca ma las condusa de vise tip iluzie, nu de vise tip scop

Nu sunt : curajoasa

Cant : des, din pacate pentru cei care ma aud

Niciodata : nu ii dau dreptate cuiva care chiar nu are

Rar: ma mobilizez intr-o directie

Plang : destul de des

Nu sunt intotdeauna : vesela, mai cad si eu cu optimismul meu cu tot in marele butoi al melancoliei

Nu imi place de mine: cand sunt nesigura, in rest , ma iubesc

Sunt confuza: prea des pentru echilibrul meu emotional

Ar trebui: sa ma lupt mai mult si sa-mi gasesc propia mea cale

Cry, baby, cry

Te-a crescut plangand. Tu, adica, tu ai fost invatat ca prin plans te descarci…Ai invatat ca nu-i nimic rusinos, ca inseamna ca esti sensibil, ca prin plans scapi de energiile negative.

Stii ce cred eu? Cred ca esti un prost, un mediocru, cred ca te complaci in asta, ca nu esti in stare sa te privesti drept in oglinda si sa-ti iei viata in maini, sa renunti la vise, sa faci prezentul un viitor bun, sa traiesti prezentul si sa construiesti. Cred ca esti un las, o iluzie, cred ca esti tare trist, iar daca nu esti, ar trebui.

Cred ca de azi o sa incetezi. Cred ca de azi nu mai plangi. Cred ca azi o sa fie puternica imaginea din oglinda, nu cea creata de tine. Cred ca de azi trebuie sa fii altfel. Cred ca de azi e vremea ta, nu a visului. Cred ca de azi vei avea ochii seci. Cred ca de azi  nu te mai smiorcai, cred ca de azi o sa fii si tu barbat.

Zoe, fii barbata!

Echilibru

Sunt ingrozitor de grasa. Dar nu fizic, ci pe dinauntru. Spiritul meu e gras, obez. Il pun mereu la cura de slabire, face si exercitii fizice, dar cum manaca si el o friptura, se ingrasa de parca ar fi mancat un frigider intreg. Nu-l cantaresc niciodata, ca mi-e frica, mi-e rusine de mine. Uneori, sincer sa va spun e cam slab, intr-o vreme era ca un cal pintenog si slabanog. O perioada a avut greutatea ideala si se vedea si la suprafata. Apoi se ingrasa, slabea , tot asa a tot tinut-o. Apoi, nu stiu cum am facut, l-am lasat liber, am considerat ca e destul de mare incat sa aiba singur grija de el, sa fie atent ce mananca. Dar, na ca nu a fost. S-a ingrasat si s-a facut cat un  porc.Acum, nici nu stiu ce sa zic, parca e mai frumusel asa gras cum e. Adica, daca slabeste prea mult? Mai bine mai gras, decat pielea si osul. Oricum il tin sub control, nu-l mai las asa sa zburde, cum da sa vorbeasca sau sa manace ceva, cum il pocnesc si ii spun sa traiasca clipa, sau sa vorbeasca cu ficatul , cu stomacul. Ce treaba are el cu creierul meu?

Cand, iti pui milioane de intrebari ( de obicei aceleasi), cand totul se intampla in capul tau,cand simti lucuri contradictorii, atunci e cazul sa-ti pui spiritul la slabit. Cand te complaci aiurea, ingrasa-l. Cand stii cine esti, cand nu ti-ai pierdut identitatea, cand stii ce vrei, mentine greutatea spiritului, ai ajuns la el…la ECHILIBRU

O ora

Marile schimbari, marile framantari nu apar de-a lungul timpului. O ora e de ajuns. Daca  ai fo schimbat din cursul vietii ceva banal, “mi-as fi dorit sa plec mai devreme cu o ora, macar jumatate de ora”, ai fi evitat luni de tortura. Doar ca nu ai plecat.

Nu cerceta prea mult..

Cea mai mare greseala e introspectia. Cei ce zic contrariul, nu stiu ce inseamna. Introspectia nu face decat sa te adanceasca mai mult in necunoscut, sau afli adevarul, dar nu si rezolvarea. Gasesti raspunsul la o intrebare, si apare alta.Iar sinele e cel mai mare dusman al fiecaruia din noi.Nu zic sa traim orbeste, sa ne lasam dusi de val, sa nu cantarim. Dar sa ne oprim aici, la cantarit, nu mai mult, nu cercetati spiritul, se razbuna, credeti-ma pe cuvant. Si da, eu sunt fata ciudata de gheata…

Embrasse-moi rose

Un moment..atat

Got a secret…

Pentru ca nimeni  nu tine secretele nimanui…

Zona de comfort si traieste clipa

Am doua mari si eterne probleme iesirea din zona mea de comfort si zicala “traieste clipa”. Acum sa le luam pe rand…

Zona de comfort. Minunata si sublima. Toti cautam comfort,nu? Material, in relatii, ba chiar spiritual. E logic.  Dar e bine sa stam in zona aia nenorocita de comfort? Cum sa traiesti, sa cunosti, sa simti daca tu staaai ca pleasca inconjurat de aceleasi lucruri mereu? Cum Dumnezeu sa SIMTI daca nu experimentezi nimic nou? Cum cand ti-e frica ca poti simti si altceva, fara ca asta sa insemene ca incalci vreo regula nescrisa sau vreun principiu moral? Eu nu prea pot sa ies din zona mea de comfort, ma adancesc tot mai mult, caci daca sunt doar probleme imaginare, daca doar am cateva  incertitudini, daca vad ca totul e bine in rest, daca sunt doar rabufniri ale mintii mele analitice ma complac. Stiti ce fac mai nou? Ma complac si simt in acelasi timp. Am evoluat. Nu mai imi e frica sa simt, dar totusi nu pot trece peste zona de comfort. Ca sa iau o decizie trebuie sa stau mult, sa analizez fiecare lucru si ma oboseste..ma ia durerea de cap, simt un mare ghem in burta si o las balta, pe principiu “las-o baaa, ca merge asa”. E rau, stiu. E rau ca analizez cam degeaba, ajung sa ma cunosc 85% si o las moarta,n-am forta sa o duc pana la capat. Sunt multe sentimente contradictorii, opuse care ma dau peste cap. Nu stiu ce simt. Ok? Am spus-o, recunosc, dar stiu ca SIMT si SIMT MULT si de asta nu mai conteaza nimic, asta ma face fericita.

Al doilea lucru la ordinea zilei “Traieste clipa”. Nu ma refer sa te arunci asa cu capul in orice prostie, sunt prea rationala pt asta, dar sa fi fericit de prezent. Eu nu sunt. Mereu astept ceva, ca Eminescu pe gagicile lui, am un ritual “vanescian” de asteptare. Astept urmatoarea petrecere, urmatoarea cafea cu Paula, urmatoarea iesire cu masina Paulei, urmatoarea excursie…Orice ce are urmatoarea sau urmatorul in fata. De ce? Nu stiu. Sunt fericita cu prezentul meu, e frumos manca-l-ar mama, dar astept mereu ceva…si e obositor.

 

E obositor sa te complaci in situatii, sa nu stii ce vrei si ce simti si sa astepti mereu ceva. Dar SIMT si nu mai conteaza nici asteptarea ,nici ciudatenia, nici nimic.